A.

Ma intorc pe strada "Cruzimea Amintirilor" si ma ghidez dupa parfumul tristetii.  Privesc in fata, dar parca nu vad nimic, ochii mei sunt departe de realitate, departe de minciuna si ura. Vad dincolo de lumina, vad intunericul, dar este acel intuneric viu, care imii atinge ranile si le adanceste si mai tare din cauza dorintei mele nebune de a-mi face si mai mult rau.Merg tot inainte cu acelasi gand ucigas de a te revedea doar in mintea mea. Depasesc Universul si ma ratacesc intr-o lume paralela. Privesc ingrozita, ne vad pe noi ca acum un an. Incerc sa ma apropii, incerc sa te ating, pleznesc de durere si suferinta cand te vad. Amintirile mele vor ramane mereu vii, oricat m-as indeparta de ele. Alerg spre prezent si ma trezesc pe o banca pictata cu suflete moarte.