luni, 4 februarie 2013
Pentru Ioana
A fost atat de frumos, acea imbratisare calda in spatele careia se aflau o gramada de minciuni. Ti-am zambit,pentru ca banuiam ca tu esti acolo pentru mine. M-ai privit in ochi cu falsitate,tremurand, sperand sa nu te prind. Ti-am luat mana,credeam ca ti-e frica sa ma pierzi,iar tu m-ai strans cu putere de parca ma voiai tot mai aproape de tine. Nu spuneai nimic,doar ma priveai,dar habar nu aveai cat insemna privirea aia pentru mine. Mi te imaginam ca un inger ce ma ducea departe de realitate. Cu privirea spre Cer, ma duceai cu puterea pasiunii, sperai sa atingem infinitul. Timpul ne era cel mai bun prieten, clipele cu tine durau la nesfarsit. M-ai strans in brate si am ajuns sa pasim oceanul. Cu soarele mereu in urma noastra,depaseam culmile fericirii pe petalele unei flori firave ce chicota. M-ai sarutat,parea sa fie magic, dar defapt totul a fost atat de rece si nesemnificativ. Ai plecat departe ca si Soarele ce o inseala pe Luna si o lasa fara speranta.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu