Hell.

Lacrimi ? Veninul care pe îmi curge pe obraji. Milă ? Ceea ce simt oamenii în momentul de faţă pentru mine. Mă simt ca un vampir nou născut însetată de sânge şi putere, însetată să gust tot ce se află în jurul meu. Mă trezesc că mă aflu în ziua aia de după ziua de ieri şi deschid ochii, mă simt altfel - sunt altfel. Mă privesc în oglinda plină de sânge şi mă întreb "ce mi s-a întâmplat?" Simt lumina soarelui cum îmi mângâie corpul. Razele soarelui mă distrug, începe să îmi crape pielea. Sunt din ce în ce mai puternice.. cad, pier.Apare cineva la picioarele mele- Moartea. Este aşa frumoasa, iar zâmbetul ei viclean mă orbeşte. Se apropie de mine şi îmi şopteste "ţi-am zis că o să ne vedem în curând".Nu am avut timp de o ultimă răsuflare, sufletul meu plutea deja spre Ceruri, inima mea era pierdută în abis, trupul meu rămăsese jos, pe pământul îngheţat. Am ajuns în Rai, mi se dă verdictul - vinovată. Sufletul meu coboară încet în Iad, simt nelinişte, mă agit, ţip după ajutor, dar nimeni nu mă aude. Ajung în faţa diavolului şi îmi prezintă "condamnaţii". Ciudat , te aflii printre ei.