miercuri, 10 aprilie 2013
Mdaaa
Mereu m-am intrebat de ce fiecare obiect atins de mine este atat de fragil si usor de distrus. Oare de ce de fiecare data cand eu ma aflu in preajma unui lucru sau a unei persoane devine totul atat de groaznic? Privesc in jur si vad cum lumea se schimba din rau in bine, iar eu raman aceeasi persoana oribila care omoara tot ce altii iubesc. M-as fi asteptat la alt final, as fi vrut sa fiu altfel, sa pot reda cat mai multe zambete pe fetele oamenilor. Imi pare rau ca nu am fost indeajuns de buna incat sa fac macar o persoana fericita, macar pe acea persoana pe care o iubesc cel mai mult. Cu fiecare secunda care trece imi dau seama ca distrug speranta unui om ce ar fi asteptat mai mult de la viata..
joi, 21 martie 2013
A.
Ma intorc pe strada "Cruzimea Amintirilor" si ma ghidez dupa parfumul tristetii. Privesc in fata, dar parca nu vad nimic, ochii mei sunt departe de realitate, departe de minciuna si ura. Vad dincolo de lumina, vad intunericul, dar este acel intuneric viu, care imii atinge ranile si le adanceste si mai tare din cauza dorintei mele nebune de a-mi face si mai mult rau.Merg tot inainte cu acelasi gand ucigas de a te revedea doar in mintea mea. Depasesc Universul si ma ratacesc intr-o lume paralela. Privesc ingrozita, ne vad pe noi ca acum un an. Incerc sa ma apropii, incerc sa te ating, pleznesc de durere si suferinta cand te vad. Amintirile mele vor ramane mereu vii, oricat m-as indeparta de ele. Alerg spre prezent si ma trezesc pe o banca pictata cu suflete moarte.
miercuri, 20 martie 2013
Disperarea
Inima mea dispare pe culmile disperarii, trupul meu se pierde pe drumurile tristetii patate de sange, iar tu te plimbi usor de partea cealalta a acestei suburbii. Privesti inapoi, nu vezi nimic, vezi doar intuneric. Tip, cad, ma tarasc, mor, imi impreunez sangele cu celelalte trupuri sufocate de iubire. Tu dispari pe culmile vietii, fericirii, eu ma uit in sus si imi privesc amintirile. Cu o lacrima patata de sange te privesc in trecut, ne urmaresc evolutia, noi, ca un intreg. Asa frumos, privire inocenta, cu ochii sinceri si calmi ma certam cu Divinitatea sa mi te lase. Iubeai, visai, ma sarutai in fiecare secunda cu aceeasi putere, parea ca ai sacrificat 10 vieti sa ajungi doar la una, doar la viata mea. Dispareai pentru o secunda si ramaneai ore intregi. Ma atingeai cu grija si ma imbratisai si iti lasai inima sa actioneze cum vroia. Ma intorc in prezent si te caut cu privirea. Tu, ca un gand apari sa ma linistesti. Te urmaresc cu atentie, te analizez- ai ramas la fel. Incerc sa te ating, dar tu dispari pe vecie, iar eu imi strang pumnii la piept gandindu-ma la Eternitatea a doua suflete ce a fost pierduta din cauza ofrandei ce i-am oferit-o Nedreptatii, Intunericului.
marți, 19 martie 2013
20 martie
A venit si acea zi in care sentimentele mele vor fi infatisate total si vor fi expuse cinstit tuturor celor care vor avea de gand sa citeasca asta. Am fi implinit un an, asta daca nu as fi fost eu destul de tampita. Oricum. Aceasta postare va cuprinde toate sentimentele mele si toate clipele noastre.
Probabil totul a inceput de cand am inceput sa vorbim. Prima oara a fost un moft pe care voiam sa il am din cauza despartirii prin care trecusem, dar dupa a fost mult mai mult. Au urmat conversatii peste conversatii intregi despre viata, despre oameni, despre dragoste, momente dragute in care imi spuneai "deja e aiurea sa iti mai spun ca ai dreptate, pentru ca oricum sunt de acord cu tot ce spui" si clipe in care vorbeam despre vietile noastre total stupide. Era asa perfect ca aveai aceleasi pareri despre lume ca si mine, parca erai singurul de pana acum care intelegea ce vreau sa spun. Stii ce era cel mai frumos? Sentimentul de atasare pe care l-am simtit cand am inceput sa te cunosc si sa imi dau seama ca ajunsesem la stadiul in care te placeam MULT PREA MULT ca sa ma mai pot opri aici. Am continuat sa vorbim, erai asa de dragut cu mine si pentru mine deja atinsesei perfectiunea, iar in momentul in care ne-am si intalnit, stiam ce simt pentru tine. Amuzant a fost ca singurul motiv pentru care te invitasem e sa te impac cu o anumita persoana, nu pentru interesele mele proprii, dar a doua zi nu a mai fost asa. Stiam ce vreau. Te voiam pe tine. Erai asa cute cand cantai la chitara si eu stateam intinsa pe iarba si ma gandeam "ce naiba ar trebui sa fac?". M-am ridicat, priveam in jos, ma simteam aiurea, de parca as fi o ratata, dar tu m-ai facut sa ma simt bine. Te-ai ridicat inainte sa pleci si mi-ai zis "hei, o sa fie bine", aveai acel zambet sincer care ma facea sa te cred. Dupa ce ai plecat, am stat sa analizez ore intregi tot ce simt si imi dadusem seama ca te voiam pe tine, pe o perioada mai lunga de timp. Parca am fost in paradis cand mi-ai spus ca si tu vrei asta. Momentul in care ne-am reintalnit.. well.. poate pentru altele nu ar fi fost perfect, dar a fost perfect pentru mine cand mi-ai zis "stii, chiar vreau ca asta sa dureze".. Anyway, de-a lungul relatiei au fost atatea lucruri care mi-au aratat cat de perfect esti. Momentul cand a inceput sa ploua, momentele cand veneai in Tineretului doar ca sa te vezi cu mine, momentele in care ma sarutai in cel mai frumos mod posibil, momentul in care iti tremura vocea, momentul in care imi zambeai si aveai impresia ca arati aiurea.. si chiar si momentul in care ne-am certat si eram pe acea banca si incercai sa imi explici ce a fost.. Iti multumesc ca stateai cu mine in fiecare joi, iti multumesc ca m-ai iubit cum nimeni nu a facut-o. Ai fost acolo pentru mine, iar cand tipam la tine tu doar ma ascultai si nu imi reprosai nimic.. m-ai iubit neconditionat, ai fost singura persoana care m-a facut sa ma simt bine in corpul meu, sa ma faca sa ma simt de parca as avea un sens in viata. Stiu ca nu am aratat asta, stiu ca nu mi-am exteriorizat sentimentele, dar cata incredere am avut in tine, nu am avut in nimeni.Ai fost perfect si asa vei ramane mereu. Toata vara am incercat sa imi dau seama de ce am facut lucrul ala si cu ce m-a ajutat. Si stii ce? In vara chiar aveam impresia ca asta va trece si voi fi fericita, dar se pare ca viata altora merge inainte, iar a mea se intoarce mereu in trecut. Nimeni nu va intelege vreodata de ce tin atat de mult la tine cum ai intelege tu. As vrea doar sa ai incredere in mine, macar atat, incat sa stii ca eu tin la tine, fara sa iti cer ceva. Tu nu esti un simplu tip peste care pana la urma imi va trece, pentru ca tu vei ramane, pentru ca tu aveai ce altii nu aveau de oferit- dragoste. Si chiar daca doare, iar trupul meu tremura cand te vad.. eu doar vreau sa fi fericit. Sper sa gasesti o persoana pe care sa o iubesti, iar ea sa te iubeasca la fel de mult ca si tine. As fi vrut sa fiu destul de buna si de perfecta ca si tine, ca ma pot ridica la nivelul tau, sa fim egali. Defapt tu mereu ai fost peste mine si mereu vei fi. Chiar daca asta nu va avea niciun sens si probabil nici nu vei citi postarea..Eu as fi vrut sa fiu a ta, dar.. cu mine nu ai mai fi fericit ca inainte. Iti doresc numai binele. As fi vrut ca ziua asta sa fi fost cu adevarat speciala, sa implinim un an..Te iubesc, asta e tot. O viata cat mai fericita.
miercuri, 6 martie 2013
mnu.
Ar fi superb daca fericirea mea nu ar depinde de fericirea altora, daca as putea fi complet fericita fara sa ma uit in spate si sa vad daca si ceilalti sunt. As vrea ca tu sa ma lasi sa fiu fericita, sa te indepartezi cat mai mult de mine, sa stiu ca tu esti fericit pe deplin, pentru tot restul vietii..ca sa pot fi si eu la fel, sa ma gandesc la mine. Viata mea depinde doar de tine si de continuitatea vietii tale, mi-e frica de viata, mi-e frica sa traiesc normal.
joi, 28 februarie 2013
Idk.
Soarele rasare incet, peste marea nelinistita a sentimentelor. Eu, o biata fiinta umana ce priveste dincolo de orizont, sta si admira de pe nisipul abia incalzit. Simtind apa, iti regasesti amintirile amestecate in diferitele sentimente confuze. Vrand sa pasesti inapoi, incerci sa atingi firele aurii, dar fara scapare. Incercand sa ne intoarcem in prezent, ne inecam in trecutul atat de dorit. Inainte de a ne adanci in sentimente, privim inca o data soarele, viitorul nostru. Incercam sa zambim, dar ne agitam sa scapam de mare. Prea tarziu, deja esti disparut, acolo, in amintirile tale si ale tuturor.
marți, 26 februarie 2013
2012
Abonați-vă la:
Postări (Atom)