Soarele rasare incet, peste marea nelinistita a sentimentelor. Eu, o biata fiinta umana ce priveste dincolo de orizont, sta si admira de pe nisipul abia incalzit. Simtind apa, iti regasesti amintirile amestecate in diferitele sentimente confuze. Vrand sa pasesti inapoi, incerci sa atingi firele aurii, dar fara scapare. Incercand sa ne intoarcem in prezent, ne inecam in trecutul atat de dorit. Inainte de a ne adanci in sentimente, privim inca o data soarele, viitorul nostru. Incercam sa zambim, dar ne agitam sa scapam de mare. Prea tarziu, deja esti disparut, acolo, in amintirile tale si ale tuturor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu