Ce ciudat, stii, acum cateva zile chiar credeam ca nu va mai trebui sa mai postez pe acest blog si ma voi intoarce la el in momentul in care voi vrea sa rad de tot ce scriam in trecut. Dar uite-ma aici, pe blog-ul meu amarat ce nu detine povesti cu printi si printese ce ar trebui sa impresioneze niste oameni plastifiati fara pic de imaginatie sau inteligena, ci pe blog-ul meu ce detine povestile mele idioate despre tot ce insemni tu pentru mine. Well, a inceput anul, aceleasi cretinisme, aceeasi tristete si aceleasi ganduri amare cu toate amintirile ce le urmeaza. Am rugat Cerul sa ma lase macar anul asta sa ma concentrez pe ce trebuie : examene, prieteni, familie, dar se pare ca viata se joaca cu mine ca deobicei, dar parca nu e singura. Ai spune ca imi complic situatia singura, dar se pare ca asta e defapt un stil de a trai. Unii sunt facuti pentru a fi fericiti, altii sunt facuti pentru a tanji dupa fericirea altora din cauza unor greseli stupide. Problema cea mai mare este ca, desi iti doresti sa treci mai departe peste un lucru, iti dai seama ca te-ai dedicat mult prea mult lucrului ce vrei sa il lasi in spate si nu prea ai cum sa continui sa mergi in fata, iar viata te intoarce brusc la aceleasi 180 de grade obisnuite, inapoi in trecut. Cand iti dai seama ca nu ai facut nimic defapt incerci sa te adaptezi cu ce se intampla acum, dar parca si asta e greu. Desi ar trebui sa ai o situatie monotona in care fiecare zi sa fie la fel si tu sa te gandesti la lucrurile care te intristeaza mereu si chestii de genu.. nu e asa. Deobicei scenariul vietii unui om este cam asa : dupa ce ca ai o gramada de probleme pe tema aia, lucrurile se complica si mai mult, din ce in ce mai mult si te blochezi, opresti cursul evenimentelor si ramai axat doar pe chestia aia care ajungi sa iti dai seama ca iti distrage concentrarea de la alte chestii mai importante. Cel mai bun exemplu sunt eu, care in loc sa se culce, pentru ca totusi e aproape 2 si scoala a inceput si nu prea iti mai permiti sa stai pana tarziu, sta acum sa scrie despre inceputul anului 2013. Felul meu de a spune "imi place sa pierd timpul". Revenind, este foarte important sa iti fixezi niste dorinte ce le vrei neaparat indeplinite si sa stii ce trebuie sa faci, dar cand o singura dorinta, un singur capriciu parca opreste timpul in loc ajungi sa iti dai seama ca esti un ratat, pentru ca dupaia ti se tranteste acel lucru in fata ce spune "frate, nu iti dai seama ca tu defapt nu faci nimic si trebuie sa te opresti?" Cea mai cretina chestie e ca nu o sa te opresti, PENTRU CA DACA O FACI VA TREBUI SA CONTINUI, iar viata nu te va lasa, asa cum am spus si mai sus, asta e cursul vietii, ne invartim in cerc de parca am tot continua sa facem ocolul Pamantului. Cam asta e pentru inceput, va doresc un an fericit, ceaws.
"My dear, I hear your voice in mine."
frumos creionat seria continua a individului, asteptari-realitate si, chiar mai complicat, trezirea la realitate. Exista la noi toti o depresie post-revelion, fiindca tendinta de a pune presiune pe tine si ceilalti, incat evenimentul sa fie perfect, memorabil, bla bla, este mare. Hollywood sa traiasca.
RăspundețiȘtergereAm gasit de cateva zile o expresie si recunosc intentionez sa o aplic pentru toate momentele de deprimare ce ma incearca in situatiile autoinduse de looser :
What screws us up most in life is the picture in our head of how it is supposed to be