Iarna.

A venit iarna, iar sentimentele mele pentru tine nu s-au schimbat. Timpul a trecut atat de repede. De la acea fata ce statea pe malul marii si plangea, am ajuns sa fiu acea fata ce sta in fata geamului gandindu-se tot la tine. Nu pot sa cred ca nu te-am uitat, ca am ramas la aceleasi sentimente, aceleasi amintiri. Cat as fi vrut sa trec peste acele lucruri ce ne uneau, sa uit de tine. Demonii m-au sfasiat, au ajuns in adancul sufletului meu si mi-au gasit punctul slab. Astept sa te am, sa te simt, inca mai astept asta. De ce nu ma cauti? De ce nu ma astepti? De ce nu imi soptesti incet ca ma iubesti? Esti o dragoste ce nu mai poate fi implinita, un suflet ce a disparut pe cerul intunecat, norii mi te-au furat. Am vrut sa alerg dupa ei, sa mi te revendic, dar tu nu ai vrut, te-ai uitat la mine si mi-ai spus "vei fi mai bine fara mine". Plang, tremur, cad, iar tu nici nu privesti in urma. Uita-te la mine, spune-mi ca ai uitat tot, spune-mi ca te gandesti la alta, iar eu voi disparea asa cum am aparut.