Nu pot pune un titlu destul de bun.

Nu stiu de ce am lasat sa se ajunga la asta. Nu stiu de ce nu m-am lasat condusa din nou de sentimente fara nicio rasuflare. De ce nu am lasat lucrurile sa vina de la sine? De ce am actionat fara sa gandesc? Pur si simplu nu pot intelege ce a fost in mintea mea, la ce m-am gandit in momentul in care am distrus tot? Totul a inceput din momentul in care traiam fara nicio speranta, doar cu un vis - visam sa intalnesc o persoana ca tine, visam sa gasesc pe cineva care sa ma iubeasca neconditionat, sa ma accepte asa cum sunt.. nu stiu cum ai aparut pur si simplu si m-am indragostit pe loc.. nu credeam ca se va intampla ceva intre noi, nici nu speram. Nu erai prea apropiat de mine, nu iti pasa, erai rece, nici nu stiu cum am ajuns sa ne cunoastem si sa ajungem sa fim impreuna. Relatia a durat destul de mult, cel putin pentru mine. Am ajuns sa te cunosc asa bine, erai perfect. Te comportai cu mine de parca as fi fost singura persoana pe care o vedeai. Voiai ca totul sa fie bine si mie nu imi venea sa cred.. cum puteai fi asa genial? De ce de fiecare data stiai ce sa spui? De ce nu te suparai pe mine niciodata? Meh, pacat ca eu am dat cu piciorul la tot, am actionat fara sa simt, nici nu stiu de ce..nu m-am plictisit, nu mi-am dorit libertate, te voiam doar pe tine.. te vreau doar pe tine. Te iubeam.. si inca te iubesc. Stiu ca asta nu schimba cu nimic ce am facut, dar as vrea doar sa ma intelegi..